NIMER'I, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în ţintă. 2. Intranz. A sosi (pe neasteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilităţi). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situaţie sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemer'i vb. IV] - Din bg. nameria.
Sursă : DEX'98 (50216)  - ana_zecheru

NIMER'I vb. v. izbuti, reusi.
Sursă : Sinonime (196883)  - siveco

NIMER'I vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a păli, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (A ~ drept în ţintă.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treabă.) 6. (pop. si fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibăci. (Cum de ai ~t-o atât de bine?) 7. a se întâmpla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (înv. si reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tâlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fiu si cu acolo.) 8. a apuca, a se întâmpla, (Munt.) a răgădui. (Îl lovea cu ce a ~.) 9. v. cădea.
Sursă : Sinonime (196882)  - siveco

nimer'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. nimer'esc, imperf. 3 sg. nimere'a; conj. prez. 3 sg. si pl. nimere'ască
Sursă : DOR (265507)  - siveco

A SE NIMER//'I mă ~'esc intranz. 1) A se întâmpla să fie într-un anumit fel. ◊ Ce se ~este indiferent ce; orice. Cu ce se ~este cu orisice. 2) A se afla din întâmplare (undeva); a se întâmpla. 3) pop. A avea trăsături comune; a fi pe potrivă (unul cu altul); a se potrivi. /<bulg. nameria
Sursă : NODEX (344833)  - siveco

A NIMER//'I ~'esc 1. tranz. 1) A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat. ◊ A-l ~ pe cineva a-i face cuiva pe plac; a satisface hatârul cuiva. A o ~ bine a) a (nu) da gres; b) a spune ceva potrivit. 2) A găsi pe baza unor informaţii prealabile. ~ drumul. 2. in-tranz. A ajunge pe neasteptate (într-un loc sau într-o situaţie); a se trezi; a se pomeni; a cădea; a pica. ~ în încurcătură. ◊ ~ tocmai bine (sau la ţanc) a veni la momentul potrivit. /<bulg. nameria
Sursă : NODEX (344832)  - siveco